Obsidianul din oglinzi

„Obsidianul din Oglinzi” – un volum de poezii despre temeri, obsesii și secrete bine ascunse.

Volumul cuprinde poezii scrise începând cu vârsta de 16 ani, până pe la 19, inclusiv un poem mai recent de la 21 de ani. Autoarea a vrut să pună în evidență încă din titlul faptul că „întunericul” din noi, adică secretele noastre bine păzite, misterele, temerile, obsesiile, dorințele mai puțin ușor de înțeles ne sunt bijuterii pe care le purtăm de la apus la răsărit, pe care nu ar trebui nicicând să le ascundem, și ne devin arme atunci când simțim nevoia sau când trebuie să „luptăm”.
Tot ce e “Floare în Mucigai”, asta e ceea ce încearcă să găsească „Obsidianul din oglinzi”.

Patricia Elena Stoica s-a născut în Ploiești, locuind momentan în București. Scrie încă de la vârsta de 10 ani și se lasă inspirată de orice, de la rotațiile mașinii de spălat până la un tapet vechi care se dezlipește de pe pereții bunicii. Scrie poezie, povestiri scurte, chiar și piese de teatru și lucrează în acest moment la un roman. A fost membru activ a două cenacluri din Ploiești ( „Atitudini” și „Orfeu”) și a mai participat la încă două în București. A publicat în antologiile cenaclurilor ( „Certitudini și promisiuni”, 2017; „Frontiere și serigrafii”, 2019), în reviste („Atitudini”, „Revista Bibliotecarilor Prahoveni”, „Literadura”), a făcut o perioadă scurtă și teatru și a participat la concursuri de poezie, proză și recitare.

• “Cartea de faţă a fost o surpriză tare plăcută pentru începutul anului. Nu aş fi zis că constituie volumul de debut al autoarei, fiind scrisă superb. Mi-a transmis emoţia uşor, iar astfel a reuşit să-mi atingă sufletul, dar şi să-mi provoace gândirea.
  Am adorat şi autenticitatea, în special când a fost amintită moartea. Nu a fost înfrumuseţată de dragul artei ori din dorinţa de a oferi speranţă.
  Şi referirile istorice şi modul în care au fost plasate în versuri m-au surprins.
  Am pornit cu ideea că o să desenez stele în cuprins, care să corespundă cu poeziile mele favorite. Au fost maxim zece care nu au primit din fericire, iar eu sunt destul de pretenţioasă în ceea ce priveşte poezia. De asemenea, am însemnat şi numeroase versuri fie pentru că am adorat cum sună, fie pentru că mi s-au părut interesante.
  Am aflat şi cuvinte noi, ceea ce e un mare plus.
  Titlul e iar tare bine ales întrucât reflectă, după părerea mea, realitatea: în oglindă vedem cealaltă persoană a noastră, care în lumină e într-un fel, iar în întuneric în altul. – Alexandra – vezi mai multe păreri pe Goodreads.com”